ce va rămâne?

vor rămâne palmele lipite de pământ
firele ierbii gâdilind buricile intenților
fînul cosit al planurilor
căpițe mirosind a ratare

vor rămâne cei dragi la capătul gândurilor
cei iubiți in linistea inimii
visele neconsumate semințe
ce ar fi fost altele
dacâ viața ar fi trimis
sticlele goale după noroc

mesaj

de cand nu-mi mai scrii
limbile cuvintelor au inceput
să se moaie
să se rostogolească in sevraj
frazele ce ar dori sa tipe
să se tina de maini
într-o carte

pictură în scurgere

pictura in care mă imaginezi
e doar nebunia nălucii
ce mă îmbracă în sărbători
să te primesc la nunta din Canna

țesăturile n-au război
au doar convorbiri interzise
trăgânde în noi
în noaptea ce ne-a fost ucisă

de mire te vreau
în ziua fără sfârșit
justificare la sfânta judecată

păcatele sunt mari
sumare înlănțuiri de impulsuri
ne-au profanat degetele deformându-le

arătăm cerșetori terminați
aurul împrăște gunoi
laguna din noi

vrem versuri optimiste
pe lacuri de cuvinte
o barca legănăm

furtuni ce dezlănțuie
mâniile cerurilor
ce cad asupra noastră
și urlă neîncetat

în Gheena zilelor noastre
suntem terminați

teatru

lumini și umbre
în sufletul meu teatru
provocat de iluzii
se rupe decorul
scena rămasă pustie
așteaptă alt regizor

mă contopesc
în a face teatru
actorii mi-i aleg cu greu
și uite așa am decis
să joc singură ca un plural