in fiecare dimineață
să-ți moi mîinile în apă
să mi le treci suav peste ochi
nas degetul vârât între buze

poate așa e fericirea tandrețea
universul tot cuprins într-un gest

poate asta e iubirea
e cuțitul trecut prin timp
din care desprindem un pic
feliem îmbălsămăm
o secundă din viață

picura în noi o muzică atemporală

clipele se sfâșiau între ele

mormane de vise

piramida uitării