mă simt Doamne
la marginea pământului
în jungla amazoniană
liane îmi sunt gândurile
copacii piedice
din când în când un animal
de pradă mă pândește
propria-mi conștiință
caut resurse pentru a rezista
apa nu e bună de băut
umbrele mi se desprind de trup
o răceală mă ține de spate
se întunecă în curând
nu pot să mă înalț
nu pot să mă așez
de merg mai departe mă lovesc
de mine
să mă strâng în propria-mi piele
să mă bătătoresc
să dispar dacă pot
să mă fac rădăcină
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu