luna se ridicase pe cer
o ţineau încă la pământ pletele
asa că se rastise la stele macar una
să coboare dupa ele
de spaimă pământul îşi trezise câinii
de mult nu mai dormiseră atât
de le crescuse dinţii de lapte
riscau să nu cunoască bătrâneţea
´´eu mă duc până în transilvania''le spusese
cel mai mic dintre ei
,,acolo oasele se vând ân trupuri
acolo pot să dobândesc blana de leu
să-mi dezvolt instinctul de pisică
să mă echilibrez,,
vrajitoarea îl aştepta demult
îi puse la dispoziţie ultimul model
de mătură făcea milioane de turaţii
în timp
mai să renunţe de spaimă
,nu te uita eu nu sunt mă-ta
am fost astăzi la dentist
avea să-mi scoată şi ultimul dinte
dacă nu îi împrumut pe ai tăi
contele vlad o să-mi plăteasca voiajul
te aşteaptă o viaţă de lup
dincolo îl aştepta nemurirea
marele corb îi împrumutase capul
aştepta pe cineva să-i lipeasca aripile
contele i le pregătise cu o seară înainte
între timp le mâncase
se murea de sete pe acolo
aveau bere dar pentru asta
iţi vinzi glasul
oricum sângele se cumpără
la raţie.
îl aşteptau cu proţapul
bine încins
îi pusese la dispoziţie o baie de condimente
din oasele lui vor face ţepe
râdeau sicriile de atâta nobleţe
după calcule filosofice
asta e noaptea de scos şarpele
la plimbare mirosul său de ispită
năştea înşiră-te mărgăritare
nu-i lua mult să ajungă la capătul pământului
darămite la sânul femeii
călătorise ani lumină
şi cum îi ajunse înserarea
îşi propusese să mânânce un măr
tocmai din grădina interzisă
într-un moment de neatenţie îl înghiţise
pe treptele reci ale palatului
sângele îi devenea cald
când lua cap de femeie când ochi de pisică
când avea blană de lup când devenea mărgăritar
bine i-ar sta împărătesei cu un colier
îl puteai vedea când ţâşnind după uşă
când agăţat de tavan
când te uitai în oglindă când
în propriu suflet
dacă nu avea mărul avea sămânţa
se strecura din cameră în cameră
de la el la ea de la ea la el
se împiedica de câte o cruce
jura să nu meargă niciodată
în turnul bisericii
finalmente se cuibărise
la sânul femeii cu gândul la bărbat
clopotele începeau să bată
îşi semănase coada
luni, 22 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu