celui care citeşte

să nu mă judeci dimineaţa când afli
că nu există vise
aşteaptă măcar aburii cafelei
senzaţia de serai ,de magie în fundul zaţului
de alladini pe covoare fermecate.

la amiază poate fi dureros
atunci mă apucă o nostalgie aparte
mirosuri grele de mâncare despicări
tăieri de vene sinucideri
peste siestă trec

judecă-mă seara dupa ce
sting lumina si închid ochii
atunci da!