duminică, 21 iunie 2009

odă existenţei mele

mi-e dor de tine Viaţă
de momentele când ne ţineam de mână
şi păşeam pe alei nesfârşite
cum chicoteam la fiecare bărbat
ce ne privea insistent

ne aşezam pe bancă
explorându-ne străfundurile
era acel secret dintre noi
ce ne devora pielea
ne vindea ieftin în faţa trecătorilor

ţopăiam nu aveam răbdare să stăm
în noi vulcani de dorinţe
fierbinţeli experimentale
trăiri trimise din vârful buzelor fulgi

în noi incandescente topite cu lacrimi
simbioze de dimineaţă rupturi

mi-e dor de tine Viaţă
de momentele de intimitate
de castele clădite împreună
de zbor

de-ar fi să ne plimbăm iarăşi împreună
cruci s-ar înălţa din cenuşă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu